Simboldrama sau Psihoterapia Catatim Imaginativă (PCI)
Imageria (imaginația) ghidată constă din:
- Inducerea stării de relaxare profundă;
- Sugestia de a include imaginația și a elabora imagini pe o anumită temă (motiv) sau pe o stare/ preocupare a pacientului cu descrierea verbală a imaginilor vizualizate;
- Revenirea la starea de conexiune cu realitatea înconjurătoare, exprimarea aspectelor plăcute și neplăcute din cadrul „călătoriei” imaginare;
- Propunerea de a pune în desen imaginile vizualizate;
- Analiza și interpretarea conținuturilor simbolice din cadrul imaginației ghidate.
Hanscarl Leuner, fondatorul Psihoterapiei Catatim Imaginative
1919 – 1996
Activând în calitate de psihiatru și psihoterapeut în clinica psihiatrică din Marburg și-a propus ca scop să studieze conținuturile subconștientului, utilizând în acest scop substanțe psihoactive. A numit acest proces „psihoterapie psiholitică”.
Pe parcursul cercetărilor experimentale (1948 – 1954), Leuner a ajuns la concluzia că imaginațiile (conținuturile subconștientului) se produceau atât în baza stimulării psihicului cu substanțe halucinogene, cât și prin sugestie spre relaxare și focusare pe anumite imagini simbolice.
Începând cu anii 1954 apar primele rezultate ale eficienței metodei, numită pe atunci „trăirea catatimică a imaginilor”. Abia în 1994 a fost introdus termenul de Psihoterapie Catatim Imaginativă, marcându-se trecerea de la metodă de vindecare spre psihoterapie.
Astăzi, psihoterapia Catatim Imaginativă se studiază și se practică în mai multe țări, printre care: Germania, Elveția, Austria, Olanda, Cehia, Slovacia, Suedia, Ucraina, Estonia, Lituania, Letonia, Federația Rusă, Republica Belarus, Republica Cazahă etc.
Studiul și aplicarea simboldramei în Republica Moldova a început în 2017.
Ca logou pentru psihoterapia sa, Leuner a ales simbolul antic egiptean – Ochiul lui Horus – un simbol protector, aducător de înțelepciune, claritate și luciditate purtătorului. Astfel, simboldrama, în versiunea lui Leuner, depășește limita psihoterapiilor cognitiv – verbale, creând prin vizualizare un spațiu benefic pentru vindecare.
În simboldramă un loc central este acordat relației dintre psihoterapeut și pacient. Transferul, contra-transferul și rezistența rămân în centrul atenției pe tot parcursul procesului de psihoterapie și sunt subiecte ale conversațiilor psihanalitice pe termen lung.
Imaginile elaborate în cadrul vizualizărilor reprezintă limbajul simbolic al inconștientului, a lumii interioare a pacientului. În baza analizei și interpretării conținuturilor vizualizate se produce atât psihodiagnosticul persoanei, cât și tratamentul acesteia.
Din punct de vedere fenomenologic simboldrama are tangențe cu psihoterapia prin joc și Gestalt terapia. Din punct de vedere tehnic, imaginația ghidată este realizată în condițiile unei bune relaxări (ca și în antrenamentul autogen după J. H. Schult), în baza conversației psihoterapeutice (ca și în dialogul rogersian), cu expunere treptată la conținuturi sensibilie, traumatice, conflictuale (ca și în terapia disensibilizării a lui Joseph Wolpe).
Simboldrama asigură o formă blândă și ecologică de abordare a conflictelor intrapsihice; sporește incidența și eficacitatea insight-ului psihoterapeutic; contribuie la schimbări calitative în viața pacientului și este aplicabilă în tratamentul:
- nevrozelor și tulburărilor de personalitate;
- fricilor (fobiilor), atacurilor de panică;
- doliului, despărțirilor și pierderilor;
- tulburărilor depresive;
- tulburărilor psihosomatice;
- tulburărilor de personalitate borderline;
- tulburărilor sferei sexuale;
- problemelor de cuplu și familie;
- problemelor specifice copilăriei și adolescenței.
Simboldrama se realizează în mai multe forme:
